Ajungând la a doua mea carte scrisă de Iliana Xander, cred că pot formula deja o concluzie clară: este genul de autoare al cărei stil nu poate fi anticipat cu ușurință.
Dacă „Cu drag, mama” a fost un thriller axat pe atmosferă, construit atent, cu accent pe tensiunea psihologică și pe dezvoltarea progresivă a poveștii, „Bărbatul anului” merge într-o direcție complet diferită. Citind-o, am descoperit un thriller mult mai dinamic, construit în jurul ritmului, suspansului și a schimbării constante de perspectivă, care mi-a amintit, pe alocuri, de romanul „Cei patru mari”, de Agatha Christie.
Dar despre ce este vorba?
Natalie încearcă să afle ce s-a întâmplat cu cea mai bună prietenă a ei, care ajunge la spital în stare gravă după o noapte petrecută cu un bărbat necunoscut, dar aparent perfect. Lucrurile devin și mai tulburătoare în momentul în care același bărbat reapare în spațiul public, prezentat drept un milionar respectat și admirat de toți.
Convinsă că în spatele acestei imagini impecabile se ascunde ceva mult mai întunecat, Natalie decide să se apropie de el. Pentru a face asta, acceptă un loc de muncă în conacul lui, un spațiu care începe rapid să ridice semne de întrebare: reguli stricte, zone interzise și o atmosferă controlată până în cele mai mici detalii.
Pe măsură ce înaintează în această investigație, Natalie descoperă că nu este prima persoană care ocupă acel rol și că trecutul casei ascunde mai multe decât pare la prima vedere.
În clipa asta, mă întreb dacă nu cumva ar trebui să ies din conac și să nu mă mai întorc niciodată. Dacă se mai ivește ceva dubios, o să-mi cer plata și exact asta o să fac. Dar mâine e o petrecere. Am nevoie de bani. Și mai am nevoie să obțin toate informațiile cu putință despre Rosenberg. Încă o zi, îmi spun. Victimele rareori îi cunosc pe agresorii cu care au de-a face. Eu îl cunosc. Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?
Totuși, cum a fost experiența de lectură?
Dacă în „Cu drag, mama” am simțit o conexiune mult mai puternică cu protagonista și am putut empatiza ușor cu alegerile, temerile și vulnerabilitățile ei, în „Bărbatul anului” lucrurile au stat diferit.
Natalie este o protagonistă foarte hotărâtă, dispusă să meargă mai departe decât ar face-o, probabil, majoritatea oamenilor într-o situație similară. În anumite momente, determinarea ei poate părea dusă la extrem, ceea ce, pentru mine, a ridicat mici semne de întrebare în privința realismului unor reacții. În același timp, însă, există și o parte bună în cazul acesta, căci tocmai această energie constantă susține ritmul alert al poveștii și menține tensiunea aproape fără pauză.
Newsletter Compact
Îți place ce citești?📚
Susține acest blog de carte abonându-te la newsletter sau urmărindu-mă online :)
😊 Gata! Mulțumesc pentru abonare!
A apărut o eroare. Te rugăm să încerci din nou.
Respect confidențialitatea ta. Te poți dezabona oricând.
Din punctul acesta de vedere, cartea funcționează foarte bine: este genul de thriller care te captivează repede și te face să întorci paginile cu ușurință. Eu am terminat-o în două zile, ceea ce spune destul de mult despre cât de captivantă poate fi.
Cu toate acestea, au existat și momente care nu au rezonat la fel de bine cu mine - în special cele de flirt dintre Natalie și Nick, care mi s-au părut oarecum jenante. Sunt conștient că acesta este un aspect care ține foarte mult de preferințele fiecărui cititor și de tipul de dinamică pe care îl caută într-o poveste, pentru că, în acest sens, sunt sigur că există persoane care caută un parcurs care să cuprindă câteva conversații de felul acesta. Eu nu m-am numărat printre aceștia :)
O recomand?
Da, cititorilor de thriller care caută o lectură rapidă, tensionată și directă, fără timpi morți. Este, în definitiv, o poveste despre determinare, aparențe și pericolele care se ascund în spatele unor imagini perfect construite, iar ritmul alert face din ea o lectură foarte ușor de parcurs. Dacă vă plac thrillerele intense, constituite pe suspans și investigație, cred că merită încercată.
Tocmai îmi arunc pantofii din picioare, când ochii îmi pică pe un bilet de pe jos – cineva trebuie să-l fi strecurat pe sub ușă. Îl ridic. E scris de mână pe un șervețel de restaurant. Nu știi în ce te-ai băgat. Rosenberg e periculos. Sună-mă urgent. Sub aceste cuvinte este mâzgălit un număr de telefon. Pulsul mi-o ia razna. Asta e dovada pe care o așteptam – Rosenberg este un infractor. Dar nu de asta mi se înmoaie genunchii. Cineva știe unde locuiesc și acel cineva a venit aici.
.jpg)
){kind=link}