Zăpada de afară m-a făcut să mă gândesc la „Accidentul”, de Freida McFadden - o carte cu multă zăpadă; poate chiar prea multă :)
AB.png)
Povestea o urmărește pe Tegan într-un moment în care viața ei se află deja la limită: însărcinată, fără sprijin real și hotărâtă să lase totul în urmă, măcar pentru o vreme. Drumul spre fratele ei ar trebui să fie o formă de salvare, o încercare de a-și reface mintea. Însă planul se destramă rapid atunci când o furtună de zăpadă o izolează complet, lăsând-o rănită, vulnerabilă și fără nicio posibilitate de a cere ajutor.
Salvarea apare, totuși, sub forma unui cuplu retras, care o primește în cabana lor din mijlocul pustietății. La început, adăpostul pare exact ceea ce are nevoie: căldură, siguranță, hrană. Însă liniștea este doar aparentă. Tegan începe să observe mici detalii care nu se leagă: interesul neliniștitor al lui Polly pentru sarcina ei, prezența apăsătoare ale lui Hank, atmosfera rigidă care transformă fiecare conversație într-un joc al aparențelor, faptul că nu poate pleca. Cu fiecare zi petrecută acolo, devine tot mai clar că nu este doar un oaspete temporar, ci parte dintr-o situație care scapă de sub control.
Nu-i așa că-ți îngheață sângele în vene? Sincer, acesta a fost elementul care m-a captivat din start. Pentru cei care au mai citit romane scrise de Freida McFadden, nu este un secret capacitatea autoarei de a construi situații-limită, amplificate de izolare și de condițiile meteo ostile. Încă de la început, am avut impresia că am în față o versiune reinterpretată a romanului „Să nu mă minți”. Și, sincer, nu ar fi fost nimic greșit în asta. Dimpotrivă, chiar mi-aș fi dorit să fie cazul - poate la un moment dat va fi.
Însă înainte să întind mâna după prespapier, mă apucă de încheietură cu degetele lui groase, care îmi sapă în carne. Încerc să mă eliberez, dar mă strânge ca-ntr-o menghină.
Sunt captivă.
Totuși, Accidentul este diferit de ce a mai scris autoarea. Este, poate, singurul roman tradus al ei - excluzând nuvela „Nunta Menajerei” - în care totul converge spre un final surprinzător de luminos. Nu mă așteptam deloc să întâlnesc această latură a Freidei McFadden: un deznodământ aproape reconfortant, după atâta tensiune acumulată.
Mi-a plăcut? Da. Nu a fost ceea ce speram, dar nu cred că putea exista o altă variantă.
Privită per ansamblu, cartea este una reușită. Am mai spus-o și pe rețelele de socializare: până acum, nu am întâlnit un roman de-al autoarei care să mă fi dezamăgit. Nici „Accidentul” nu este perfect, dar lectura nu a prezentat niciun moment în care să simt că pierd timpul. Iar acest aspect spune destul de multe.
Romanul explorează frica de a depinde de alții în momente de maximă vulnerabilitate, dar și tensiunea constantă dintre recunoștință și instinctul de supraviețuire. Izolarea, neîncrederea și corpul - devenit miză principală - transformă șederea lui Tegan într-o luptă în care fiecare gest poate fi interpretat greșit, iar fiecare decizie poate avea consecințe ireversibile.
Tegan este un personaj bine conturat, coerent în reacții și în evoluție. Nu am simțit fisuri în procesul construcției sale. Simți panica, neputința, dar și dorința disperată de a-și salva copilul. Jocul psihologic dintre ea, Polly și Hank este construit cu atenție, tensiunea dintre cele trei personaje susținând întregul roman.
În esență, „Accidentul” nu este cea mai dură carte a Freidei McFadden, însă este o lectură captivantă, care te ține prins între pagini și te obligă să te întrebi, până la final, cât de sigur este, de fapt, să te încrezi în oamenii din jurul tău :)
- Ai face bine să nu mai încerci așa ceva, o dojenesc pe Tegan.
Își ferește privirea, cu obrajii roșii ca focul. Mă urăște din toată ființa ei, dar nu trebuie să mă las influențată de asta. Curând, îmi va da exact ce-mi doresc. Nu pot lăsa nimic să-mi stea în cale.
- Notă: 3.5/5;
- Pagini: 368;
- Editură: Bookzone;
- O poți găsi aici.
AB.png&description=Accidentul, de Freida McFadden (recenzie)){kind=link}