În colonia penitenciară, de Franz Kafka (recenzie)

Thumbnail image
 Iremediabil, am ajuns și eu să fiu fascinat de universul literar al lui Kafka, iar această fascinație m-a condus, inevitabil, la nuvela „În colonia penitenciară”, publicată pentru prima dată în anul 1919.


 În această scriere, Franz Kafka urmărește povestea unui călător străin, care ajunge pe o insulă izolată, loc unde sistemul de justiție are reguli crude, de neînchipuit pentru lumea noastră. Vizitatorul este invitat să asiste la o pedeapsă capitală, iar întreaga atenție a narațiunii se concentrează asupra mașinăriei de execuție – un mecanism elaborat, construit astfel încât să inscripționeze pe corpul condamnatului legea pe care acesta a încălcat-o. Moartea este lentă, ritualică, desfășurându-se pe parcursul mai multor ore, iar descrierea amănunțită a funcționării mașinăriei face ca scena să fie tulburătoare și imposibil de uitat.

-Dar știe măcar că a fost condamnat, știe asta, nu-i așa?
-Nici asta! răspunse ofițerul și-i zâmbi călătorului, părând că așteaptă și alte întrebări stranii.

 Este extrem de interesant de observat doza de absurd specifică lui Kafka, prezentă și aici, la fel ca în alte texte ale sale. Personajele sunt duse până la capăt în convingerile lor, rămânând rigide și implacabile în raport cu sistemul pe care îl slujesc. De asemenea, atenția minuțioasă acordată mașinăriei, în jurul căreia se învârte întreaga poveste, devine sugestivă și plină de simboluri - o reflectare a justiției impasibile, dar și a fragilității acesteia. Finalul nuvelei m-a luat prin surprindere și m-a făcut să recitesc ultimele pagini, pentru a înțelege pe deplin decizia pe care a ales Kafka să o transmită prin încheierea textului.

Newsletter Compact
 Aș putea spune ceva rău despre această nuvelă? Sincer, nu. Este foarte scurtă, dar cu atât mai puternică în impact. Literatură care rămâne cu tine, care te urmărește prin simbolistica ei solidă - degradarea mașinăriei, tema dreptății și a suferinței, autoritatea dusă la extrem. În plus, merită menționat că ediția pe care am citit-o eu, cea apărută la editura Cartex, include un studiu introductiv foarte interesant, ce oferă context. Acesta ar putea fi un motiv în plus să alegeți această ediție, dacă vă hotărâți să o cumpărați.

...dacă nu-l voi face cu spusele mele să fugă din sală, măcar îl voi obliga pe comandant să îngenuncheze și să recunoască:"Bătrâne comandant, mă înclin în fața ta!". Acesta este planul meu; vreți să mă ajutați să-l duc la îndeplinire? Bineînțeles că vreți; chiar mai mult de-atât, trebuie!

  • Notă: 4/5;
  • Pagini: 96;
  • Editură: Cartex;
  • O poți găsi aici.
Mai nouă Mai veche