(3).png)
Încerc să fiu la zi cu aparițiile Freidei McFadden în română, chiar încerc. Totuși, am terminat "Chiriașa" și nici nu apuc să-i postez recenzia, că mai apare o nouă traducere :) Cam așa probleme am - sau nu :)
Dar să vorbim despre "Chiriașa", a zecea carte a autoarei pe care o citesc (să sperăm că va fi cu noroc!).
.png)
Blake, cândva sigur pe sine și pe viitorul său, se trezește într-un punct critic al vieții: fără job, cu o situație familială instabilă și cu o casă care devine povară. Într-o încercare disperată de a-și salva situația financiară, decide să închirieze o cameră - deși ideea nu-i surâde deloc, fiind presat de logodnica lui. Așa intră în scenă Whitney, aparent chiriașa ideală: calmă, politicoasă, discretă și, cel mai important, normală. Însă prezența ei pare să aducă o tensiune inexplicabilă în casă.
La început, lucrurile pot fi trecute cu vederea: câteva zgomote în miez de noapte, mirosuri ciudate, alergii declanșate. Însă, pe măsură ce zilele trec, atmosfera se îngroașă și casa, cândva un refugiu, se transformă într-un spațiu ostil. Blake începe să piardă controlul, iar realitatea i se scurge printre degete. Whitney nu mai pare atât de inocentă – iar ceea ce face pare să fie un plan bine pus la punct, menit să-i răstoarne întreaga viață și să-l facă să pară instabil în fața tuturor.
De aici înainte, totul devine o luptă pentru Blake: să-și păstreze mintea limpede și să găsească o cale de ieșire înainte ca totul să fie pierdut.
Mi-a plăcut cartea? Fără îndoială. Freida McFadden reușește, încă o dată, să demonstreze că este maestră în construirea thrillerelor psihologice care îți intră pe sub piele de la primele pagini și te țin captiv până la final. Scriitura ei are un ritm alert, dar nu grăbit, iar fiecare capitol lasă acea senzație că trebuie să citești „încă unul” înainte să lași cartea jos.
Deși nu este preferata mea absolută dintre toate cărțile autoarei, "Chiriașa" rămâne o lectură care m-a fascinat prin tensiunea constantă. Povestea lui Blake m-a implicat emoțional: i-am simțit frustrarea, paranoia, sentimentul de neputință atunci când totul părea să i se destrame sub ochi. Freida reușește să redea cu mare acuratețe senzația aceea de claustrare psihologică, de prizonier în propria casă.
.png)
Ce nu mi-a plăcut? Finalul mi s-a părut ușor grăbit - momentul de tensiune maximă s-a consumat prea repede, iar ultimele pagini adaugă un mic twist care, personal, mi s-a părut de prisos. Nu înțeleg această tendință a autorilor de a închide poveștile pe o notă și mai întunecată, chiar și când nu mai este nevoie.
Cu toate acestea, recomand cu drag cartea. Merită citită mai ales pentru modul în care sunt construite personajele. Unele scene sunt atât de bine scrise încât simți că vezi dincolo de pagină, că ești martor la o dezintegrare psihologică lentă și dureros de credibilă.
- Notă: 3.5/5;
- Pagini: 368;
- Editură: Bookzone;
- O poți găsi aici.
(3).png&description=Chiriașa, de Freida McFadden (recenzie)){kind=link}