Divorțul perfect, de Jeneva Rose (recenzie)

Thumbnail image
 Am citit "Divorțul perfect", a treia carte scrisă de Jeneva Rose la care ajung, și trebuie să spun că a fost o experiență surprinzătoare.

 Înainte de a intra în poveste, merită menționat că acest roman face parte dintr-o duologie și continuă firul narativ din "La bine și la rău", o carte pe care am citit-o, dar care nu m-a convins. Așadar, eram curios să descopăr dacă "Divorțul perfect" va reuși să mă câștige de partea sa.


 Povestea o are în centru pe Sarah Morgan, o fostă avocată de succes care a trecut deja printr-un scandal răsunător: și-a apărat soțul, pe Adam, când acesta a fost acuzat de uciderea amantei sale. La unsprezece ani după acele evenimente, Sarah are o viață nouă, un alt soț și, aparent, liniștea pe care și-o dorea. Totul se prăbușește însă atunci când află că Bob, actualul ei partener, a avut o aventură de-o noapte. Hotărâtă să nu accepte compromisuri, Sarah cere divorțul, dar procesul lor se complică atunci când apar probe noi în cazul lui Adam, iar ancheta este redeschisă. Totodată, lucrurile devin și mai tensionate când femeia cu care Bob a avut aventura dispare fără urmă.

Soția mea are doar două forme de agresivitate: pasivă și complet, absolut distrugătoare. Presupun că ar trebui să mă simt norocos că a ales s-o folosească pe prima, de vreme ce nu încetează să-mi amintească de acest lucru. Reflexia ei în cuptorul cu microunde montat deasupra plitei e o versiune deformată a femeii pe care o cunosc. Poate că așa a fost dintotdeauna, dar chiar nu pot să cred asta.

 

 De aici înainte, totul se transformă într-un joc periculos, în care acuzațiile zboară, încrederea se destramă, iar Sarah și Bob par prinși într-o confruntare din ce în ce mai personală. Miza nu mai este doar divorțul, ci supraviețuirea.

Newsletter Compact
 Ce mi-a plăcut? În primul rând, am simțit că această carte corectează unele dintre punctele slabe ale primei. Dacă "La bine și la rău" mi s-a părut că avea momente în care acțiunile poliției și detaliile investigației nu erau foarte convingătoare, aici totul este mai coerent. Se oferă explicații pentru deciziile autorităților, iar povestea are un ritm mai echilibrat și o logică mai solidă.

 Un mare plus pentru mine a fost dinamica dintre Sarah și Bob. Mi-a plăcut să urmăresc duelul lor psihologic și modul în care relația lor se dezintegrează pas cu pas. Sarah rămâne un personaj fascinant, complex și bine construit. Ar trebui să menționez, totodată, că mi-aș fi dorit ca atenția să rămână mai mult pe confruntarea lor directă și mai puțin pe detaliile anchetei polițienești, pentru că acele momente mi-au diluat ușor tensiunea. Dar asta ține mai degrabă de gustul meu de cititor.

Mă joc cu piciorul paharului, învârtindu-l, în timp ce privirea mea rămâne fixată asupra lui Bob. Înfulecă mâncarea pe care am cumpărat-o, am pregătit-o și am gătit-o eu, cu gura lui nesătulă...

 

 Totuși, recomand cartea? Categoric o recomand fanilor autoarei, dar mai ales persoanelor care au citit primul volum și vor mai mult. "Divorțul perfect" este o continuare care își face pe deplin datoria și închide cercul într-un mod satisfăcător.

  • Notă: 3/5;
  • Pagini: 368;
  • Editură: Bookzone;
  • O poți găsi aici.

Mai nouă Mai veche