Cu toate că poate suna stereotipic, „Anul gândirii magice” este genul de carte care nu se citește cu detașare, ci se simte. Pe parcursul celor 272 de pagini, pătrunzi în viața unui om aflat într-un moment de cumpănă profundă și este imposibil să nu fii atins de sinceritatea și luciditatea cu care își spune povestea.
.png)
După moartea neașteptată a soțului ei, John, Joan Didion se trezește într-o realitate haotică și dureroasă, în care tot ceea ce cunoștea până atunci se destramă. Este nevoită să învețe cum să trăiască singură, cum să respire și să funcționeze într-o lume lipsită de sens.
Pe lângă doliul provocat de pierderea soțului, autoarea se confruntă și cu boala gravă a fiicei sale - o experiență care complică și mai mult procesul de înțelegere și acceptare. Aceste două planuri - moartea și fragilitatea vieții celor rămași - se împletesc într-o reflecție asupra pierderii, memoriei și capacității umane de a merge mai departe.
Îmi amintesc că mi-au dat lacrimile. Le simt acum. Retrospectiv, asta a fost prevestirea mea, mesajul meu, zăpada timpurie, cadoul de aniversare pe care nu mi-l putea da nimeni altcineva. Mai avea douăzeci și cinci de nopți de trăit.
Un aspect aparte al cărții este modul în care Didion reconstituie ultimele zile ale lui John. Nu este vorba doar despre o rememorare emoțională, ci despre o analiză atentă, uneori aproape clinică: detalii medicale, citate din opere despre doliu, repere temporale exacte. Am văzut comentarii care critică această dimensiune „documentară” a cărții, considerând-o rece sau excesivă. Personal, nu am simțit nimic forțat. Dimpotrivă, mi s-a părut că tocmai acest tip de scriitură transmite cel mai bine durerea reală, trăită, una care caută în mod rațional explicații pentru ceva ce nu poate fi explicat.
.png)
Mi s-a părut o carte autentică, puternică, scrisă nu pentru a impresiona, ci pentru a înțelege și, poate, pentru a supraviețui. Simți, rând cu rând, etapele doliului, constrângerile, repetițiile gândurilor, ghemul strâns de frică și neputință.
Am citit-o în vacanță și mi-a plăcut mult. Deși subiectul este greu, m-a prins complet - nu e o lectură care trece pe lângă tine
Viața se schimbă cu repeziciune. Viața se schimbă într-o clipă. Te așezi la masă și viața, așa cum o cunoșteai, se sfârșește.
- Notă: 3.75/5;
- Pagini: 272;
- Editură: Pandora M (Trei);
- O poți găsi aici.
.png&description=Anul gândirii magice, de Joan Didion (recenzie)){kind=link}