„Ospățul de la miezul nopții” este genul de carte care te prinde discret, dar sigur. Am citit-o într-o perioadă aglomerată, iar lectura ei m-a ajutat să ies, măcar într-o oarecare măsură, din ritmul obositor. Nu este o poveste ușoară, dar nici una care te copleșește - este bine dozată, tensionată, cu o atmosferă construită atent și cu personaje care poartă în ele mai mult decât lasă inițial să se vadă :)
Despre ce este vorba, mai exact?
Povestea are loc în decorul spectaculos al unui resort de lux, proaspăt inaugurat pe coasta Dorsetului. În fața oaspeților - îmbrăcați impecabil, sorbind din cocktailuri sofisticate - totul pare perfect. Dar, evident, aparențele înșală. Sub strălucirea evenimentului se ascund răni vechi, conflicte nerezolvate și secrete care amenință să iasă la suprafață.
Printre personajele principale îi întâlnim pe Francesca, fondatoarea ambițioasă a resortului; Owen, soțul ei și arhitectul celebru care a gândit locul; Eddie, un tânăr localnic din echipa de staff; și un oaspete misterios, a cărui prezență stârnește suspiciuni. Împreună formează o distribuție pestriță, fiecare cu propriile umbre (mai există și alte personaje, dar le-am enumarat pe cele mai întâlnite).
Ce mi s-a părut cu adevărat captivant este felul în care Lucy Foley reușește să construiască o întreagă poveste intensă, plină de tensiune, ancorată într-un interval de timp foarte scurt - practic, totul se desfășoară pe durata a doar câtorva zile. Cu toate acestea, firul narativ nu pare grăbit sau forțat. Se întâmplă pentru că avem parte de flashback-uri care completează imaginea de ansamblu - printr-un jurnal care adâncește atmosfera și motivațiile personajelor.
În prima parte, până spre pagina 300, ritmul este mai temperat - ne sunt prezentate personajele, trecutul lor, felul în care relaționează între ele. Nu lipsesc momentele de tensiune reținută, ca și cum totul s-ar acumula în liniște, în așteptarea exploziei. Iar aceasta vine. Ultimele 140 de pagini accelerează considerabil, iar ultimele 30 sunt, practic, un carusel de revelații. Finalul aduce acel twist pe care-l aștepți din partea unui thriller bun - neașteptat, dar logic, tensionat și emoționant.
Recomand cartea? Cu siguranță. Este un thriller bine construit, cu o tensiune care crește constant, personaje interesante și o poveste care îmbină perfect misterul, drama și suspansul. Ideală pentru vacanță, dar potrivită oricând ai nevoie de o lectură care să te țină conectat până la ultima pagină.
Vrăbiuță proastă. N-ar trebui să zbori atât de departe de ce știi. N-ar trebui să zbori atât de aproape de soare.
- Notă: 4/5;
- Pagini: 440;
- Editură: Trei;
- O poți găsi aici.
){kind=link}