La marginea unui codru nesfârșit, de Leo Vardiashvili (recenzie)

 Ce cărți haotice ați citit în ultima vreme?

 Pentru mine, una dintre cele mai neașteptat de intense lecturi recente a fost "La marginea unui codru nesfârșit", de Leo Vardiashvili - un roman ca un vis febril, în care realitatea pare prea absurdă să se numească realitare, se frânge și se recompune la fiecare pas.


 Cartea urmărește călătoria lui Saba, un bărbat care se întoarce în Tbilisi în căutarea tatălui său dispărut, un om tulburat de exil, război și vinovății vechi. Pe fundalul unui oraș cuprins de haos - unde animalele evadează din grădina zoologică și unde ecourile trecutului apar prin graffitiuri bizare și mesaje radio enigmatice - Saba pornește într-o vânătoare de indicii presărată cu pagini dintr-un manuscris misterios și amintiri fragmentate.

 M-a impresionat felul în care Vardiashvili reușește să redea cu autenticitate gândurile și frământările interioare ale lui Saba. Latura onirică, mistică, a cărții este transmisă firesc, fără să pară niciodată artificială sau căutată. Visele, traumele și introspecțiile personajului se contopesc într-o narațiune care te ține permanent curios.

 Un alt aspect care mi-a rămas în minte este relația dintre Saba și fratele său - o legătură tensionată, dar profund umană, care se dezvoltă interesant, sub forme neconvenționale, pe parcursul romanului. Și nu pot să nu-l menționez pe Nodar, acel personaj aparte, șofer și ghid, care, împreună cu Volga lui perimată, aduce un strat de umor amar în mijlocul dezordinii.

 Pe lângă latura personală, romanul este și o reflecție atentă asupra unei națiuni marcate de violență, exil și reconstrucție. Autorul reușește să creeze nu doar o poveste de familie, ci și o hartă afectivă a unei patrii pierdute.


 Singurul minus, pentru mine, este lungimea - aș fi preferat să fie cu aproximativ o sută de pagini mai scurtă. Spre final, am simțit că povestea se întinde puțin cam mult, chiar dacă acțiunea crește în intensitate, iar finalul, deși interesant, m-a lăsat cu sentimentul că promitea ceva mai intens decât ceea ce oferă în cele din urmă. Realmente, călătoria este mai importantă decât finalitatea ei :)

 Cu toate acestea, "La marginea unui codru nesfârșit" este o carte foarte bună, care reușește să fie și emoționantă, și misterioasă, și surprinzător de amuzantă ! O poveste despre rătăciri, întoarceri și tot ce lăsăm în urmă.

-Despre ce bârfiți acolo, Spice Girls?

-Hai să vorbim mâine, șoptește Nodar. Vezi-ți de drum, Dimitri! Trebuie să mai lucrezi la glumele astea. Ce dracu' e o "spice girl"?

 

Se întâmplă că Tbilisi e situat chiar deasupra celei mai directe rute care leagă Asia de Europa. Un loc-cheie, strategic pentru mulți împărați psihopați, Imperiul Otoman, Imperiul Bizantin, imperiul Rus – toate și-au tăiat drum prin Georgia.

 

  • Notă: 4.25/5;
  • Pagini: 400;
  • Editură: Trei;
  • O poți găsi aici.
Mai nouă Mai veche