%20(1).jpg)
Nu mi-am dat seama cât de mult îmi lipsea un thriller „simplu” până când am citit din nou unul. Mai exact, „În spatele ușilor închise”, de Freida McFadden.
Și când spun „simplu”, nu mă refer la o poveste previzibilă sau lipsită de profunzime (pentru că, dacă este ceva ce Freida McFadden stăpânește impecabil, sunt răsturnările de situație). Mă refer mai degrabă la acel tip de lectură care curge ușor, care te captivează imediat și nu-ți cere neapărat să diseci fiecare strat psihologic. Într-o perioadă în care thrillerele tind să devină tot mai complicate, pline de planuri paralele și introspecții obsesive, cartea aceasta e pur și simplu... plăcută de citit. Și nu spun că celălalt arhetip este rău. Categoric, nu. Totuși, acesta este tipul de roman care îți amintește de ce ai iubit prima dată genul: ritm alert, personaje bine conturate, mister cât trebuie și o tensiune care te ține atent până la ultima pagină.
Dar despre ce este vorba?
Nora Davis, o chirurgă respectată, duce o viață aparent normală și echilibrată. Însă, dincolo de imaginea de femeie rațională și sigură pe sine, se ascunde o poveste tulburătoare: tatăl ei a fost un criminal în serie care își ucidea victimele în subsolul casei în care Nora a copilărit. După ani de tăcere și eforturi de a-și reconstrui viața, trecutul revine brusc - o pacientă a ei este găsită moartă, ucisă exact după tiparul crimelor tatălui său. De aici, totul se destramă: apar suspiciuni, vinovății și întrebări care nu-și găsesc un răspuns clar. Cine o urmărește? Cine știe adevărul? Și, mai ales, cât din trecutul ei s-a imprimat, fără voie, în prezent?
Romanul se citește extrem de ușor, dar fără să devină superficial. Nora este un personaj bine conturat, realizat cu finețe. Vedem teama ei de a-și construi relații noi, nevoia de control, obsesia pentru muncă și felul în care știe să gestioneze anumite situații. Freida știe cum să pună accentul exact acolo unde doare: în cazul naturii personajelor. Și aici, răspunsurile sunt atât de aproape, dar, totuși, atât de departe.
Totodată, mi s-a părut o alegere inspirată din partea editurii să readucă în atenție o carte mai veche a autoarei. Este interesant să vezi cum se conturează stilul ei în timp, cum reușește să combine suspansul cu parcursul poveștii. Freida McFadden are acel dar rar de a transforma o intrigă aparent simplă într-o experiență captivantă, care nu te lasă să închizi cartea.
Tata este un om incredibil de periculos, care a făcut lucruri de nedescris. A comis niște fapte cumplite, fără nici cea mai mică urmă de remușcare. E genul de om pe care nu ai vrea să-l întâlnești pe o alee întunecată. Sau pe stradă. Sau oriunde. Și, după cum se spune, așchia nu sare departe de trunchi.
Așadar, o recomand? Cu siguranță, da. „În spatele ușilor închise” este o lectură care se parcurge cu plăcere, dar care nu-ți oferă niciun moment de repaus. Este o poveste despre frică, moștenire și tentația întunecată a trecutului, o explorare a graniței dintre normalitate și nebunie. Un thriller intens, scris cu mână sigură, care confirmă de ce Freida McFadden a devenit unul dintre cele mai sonore nume ale genului.
Vino să mă vezi, Nora.
Iar dedesubt, e semnat „Tata”.
Vreau să fac ce am făcut cu toate celelalte scrisori pe care mi le-a trimis: să o rup în bucăți. Dar nu știu dacă îl mai pot ignora. Dacă vreau să aflu cine le-a ucis pe fete, n-am de ales.
O să mă duc să-l văd pe tata pentru prima dată în douăzeci și șase de ani.
- Notă: 4/5;
- Pagini: 304;
- Editură: Bookzone;
- O poți găsi aici.
%20(1).jpg&description=În spatele ușilor închise, de Freida McFadden (recenzie)){kind=link}