Astăzi, noua ecranizare a romanului „Rațiune și simțire”, semnat de Jane Austen, își face debutul în cinematografele din România. Cu această ocazie, vreau să vă împărtășesc impresiile mele despre un film care s-a dovedit a fi o experiență surprinzătoare.
Miercuri, 21 octombrie, am avut bucuria de a participa la avanpremiera filmului, găzduită de Happy Cinema din Mall Colosseum, în cadrul unui eveniment organizat alături de editura Corint, care a publicat romanul într-o ediție pe care mulți dintre cititorii de literatură clasică o cunosc foarte bine.
Totuși, cum a fost experiența mea?
Recunosc că am pornit spre cinematograf fără a avea așteptări foarte bine conturate. După o zi plină la facultate, eram curios să descopăr această nouă interpretare a unui roman care, până la urmă, a traversat generații.
Părerea mea este că rezultatul a fost pe măsură. „Rațiune și simțire” m-a ținut captivat, m-a revoltat, m-a fascinat și m-a emoționat, așa cum numai un film reușit o poate face. De la jocul actoricesc la costume, de la alegerea locațiilor la muzica ce însoțește povestea, am descoperit o producție pe care aș caracteriza-o prin eleganță, bun gust și măsură.
Evident, trebuie să fac o precizare. Nu pretind că am o experiență vastă în lumea cinematografiei și nici nu mă erijez într-un critic de film. Vă scriu din postura unui spectator care iubește poveștile bine construite și care crede că o experiență bună merită povestită.
O poveste clasică, o perspectivă nouă
Romanul, publicat în 1811, le are în centru pe Elinor și Marianne Dashwood, două surori care, după moartea tatălui lor, trebuie să se obișnuiască atât cu o viață mai modestă, cât și cu regulile unei societăți în care căsătoria poate hotărî, în bună măsură, viitorul unei femei. Deși sunt unite de afecțiunea familială, cele două se raportează diferit la iubire și la propriile sentimente. Elinor caută să-și păstreze luciditatea și să-și stăpânească emoțiile, în vreme ce Marianne trăiește prin spontaneitate.
Din această opoziție se nasc întrebările fundamentale ale romanului. Cât loc ar trebui să acordăm rațiunii și cât ar trebui să ne lăsăm conduși de simțire?
.png)
Noua adaptare cinematografică, regizată de Georgia Oakley și avându-le în rolurile principale pe Daisy Edgar-Jones și Esmé Creed-Miles, a stârnit deja interesul publicului.
Într-un interviu acordat publicației Variety, scenarista Diana Reid a povestit că a crescut urmărind adaptarea din 1995, pentru care Emma Thompson a semnat scenariul și în care a interpretat-o pe Elinor Dashwood. Tocmai aprecierea pentru acel film a făcut-o să privească inițial cu reținere propunerea unei noi ecranizări. Întoarcerea la romanul original a ajutat-o însă să identifice o direcție pe care și-ar fi dorit să o exploreze mai mult, anume legătura dintre Elinor și Marianne, dincolo de poveștile lor romantice individuale.
Merită să mergeți la cinema?
Răspunsul meu este da, și o spun cu toată căldura.
Am plecat de la această avanpremieră cu sentimentul că petrecusem puțin peste două ore într-un univers aparte.
Recomand să mergeți, fie că sunteți deja familiarizați cu opera lui Jane Austen, fie că acum vă apropiați de universul acesta. Iar dacă ați citit romanul, poate că filmul vă va oferi ocazia să priviți personajele dintr-o altă perspectivă.
Și, pentru că tot vorbim despre o poveste care a traversat generații și care a ajuns pe ecrane în mai multe interpretări, vă las cu o întrebare: voi ce ați alege, cartea sau filmul? Eu categoric mă voi îndrepta și către carte.
