Când vine vorba despre romanele mai vechi ale Freidei McFadden, trebuie să recunosc că mă acaparează o curiozitate aparte. După ce am citit „În spatele ușilor închise” (tradus recent la noi, deși publicat în 2021), am avut senzația că descopăr o nouă latură a autoarei. Astfel, în momentul în care am aflat că „Nu deranjați” (o altă carte apărută tot în 2021) a fost tradusă și publicată în România, interesul meu s-a reaprins imediat.
Romanul o urmărește pe Quinn Alexander, aflată într-o fugă disperată după o crimă care i-a schimbat iremediabil viața. O furtună de zăpadă o obligă să se oprească la un motel izolat, unde intenționează să rămână doar până dimineață. La prima vedere, locul pare doar ponosit și uitat de lume, însă atmosfera apăsătoare transformă rapid acest refugiu temporar într-un spațiu al neliniștii. Senzația că ceva nu este în regulă se instalează treptat, dar sigur.
Proprietarul motelului, Nick Baxter, este politicos și aparent binevoitor, însă comportamentul său lasă loc ambiguităților. Din casa aflată peste drum, soția lui bolnavă pare să supravegheze constant clădirea, iar trecutul motelului ascunde un episod violent nerezolvat: o crimă petrecută într-o cameră încuiată, fără indicii clare. Acest detaliu funcționează ca un catalizator al tensiunii și amplifică suspiciunea care planează asupra fiecărui gest și fiecărei replici. Totodată, nu se poate uita de o anume ghicitoare misterioasă, care locuiește într-o cameră a hotelului.
Cum a fost, așadar, experiența de a citi un astfel de roman, semnat de Freida McFadden? Pentru mine, una foarte reușită. Autoarea are o abilitate rară, anume aceea de a construi suspans constant, indiferent de simplitatea aparentă a misterului. După mai bine de zece cărți citite din catalogul ei, nu pot spune că am întâlnit un roman slab. Fie că este vorba despre decor, despre intrigă sau despre personaje, atmosfera este întotdeauna construită cu grijă, iar tensiunea se menține până la ultima pagină.
În drum spre camera mea, trec pe lângă 201. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când trec pe lângă încăperea asta, simt fiori reci pe șira spinării. Ușa e închisă și pe clanță stă atârnat semnul „NU DERANJAȚI”, chiar dacă nu e nimeni înăuntru. Lipesc urechea de ușă. De dincolo nu răzbate niciun zgomot.
Și apăs.
Întind mâna și-mi trec degetele peste lemnul ușii. Dintr-un impuls, las palma pe clanță.
Quinn este un personaj bine conturat. Frica ei este palpabilă, panica o însoțește la fiecare pas, iar deciziile pe care le ia sunt motivate de acea crimă apăsătoare. Nu este doar o protagonistă aflată într-un context periculos, ci un personaj mânat de vinovăție, instinct de supraviețuire și nevoia de a scăpa de propriile greșeli.
Experiența de lectură a fost intensă și captivantă, iar finalul - deși luminos într-un sens neașteptat - m-a surprins. Nu am anticipat acea turnură și tocmai acest lucru mi-a confirmat încă o dată capacitatea autoarei de a manipula așteptările cititorului.
Îmi este dificil să identific un reproș major la adresa romanului, chiar dacă nu este preferatul meu. Dacă ar fi să formulez o observație, aș spune că, în comparație cu alte titluri ale autoarei, nu reușește să se distingă la fel de puternic sau să aducă un element cu adevărat diferit.
Cu toate acestea, „Nu deranjați” este o lectură care nu cred că va dezamăgi niciun pasionat de romane polițiste. În esență, este o confruntare psihologică unde fiecare detaliu contează, protagonista fiind nevoită să decidă, sub presiune, în cine poate avea încredere. Este un thriller care confirmă încă o dată de ce Freida McFadden rămâne un nume solid în literatura de suspans contemporană.
-Pot să intru?
Mijește ochii spre mine o clipă, apoi se dă la o parte din ușă. Inima îmi bate să-mi spargă pieptul, spunându-mi că fac o greșeală, dar nu mă opresc. Intru în camera bătrânei și-i dau voie să încuie ușa după mine.
- Notă: 3.75/5;
- Pagini: 304;
- Editură: Bookzone;
- O poți găsi aici.
){kind=link}